autotipie
română
Etimologie
Din franceză autotypie.
Pronunție
- AFI: /a.u.to.tiˈpi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului autotipie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autotipie | autotipii |
| Articulat | autotipia | autotipiile |
| Genitiv-Dativ | autotipiei | autotipiilor |
| Vocativ | autotipie | autotipiilor |
- procedeu de executare a unui clișeu zincografic care redă nuanțele de umbră și lumină prin descompunerea imaginii în puncte de diverse mărimi.
- clișeu obținut prin autotipie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online