autoutila

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din auto- + a utila.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.u.ti'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) autoutila
Infinitiv a (se) autoutila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) autoutilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) autoutileze
Participiu autoutilat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se utila cu mijloace proprii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe