autoutila

română

Etimologie

Din auto- + a utila.

Pronunție

• AFI: /ˌa.u.to.u.tiˈla/

Verb

Conjugarea verbului (se) autoutila
Infinitiv	a (se) autoutila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) autoutilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) autoutileze
Participiu	autoutilat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se utila cu mijloace proprii.

Cuvinte derivate

• autoutilare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online