avers

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză avers.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
avers
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ avers aversuri
Articulat aversul aversurile
Genitiv-Dativ aversului aversurilor
Vocativ aversule aversurilor
  1. (în opoziție cu revers) fața unei monede sau a unei medalii, înfățișând chipul emițătorului, stema țării etc.


Traduceri

Referințe