chip

română

Etimologie

Din maghiară kép.

Pronunție

• AFI: /kip/

Substantiv

Declinarea substantivului chip
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chip	chipuri
Articulat	chipul	chipurile
Genitiv-Dativ	chipului	chipurilor
Vocativ	chipule	chipurilor

1. față, obraz, figură.

   Un chip oval.

2. expresie a feței; fizionomie.

   Un chip trist.

3. înfățișarea sau aspectul unei ființe.

   Avea chip omenesc.

4. persoană; ființă.

   A văzut acolo multe chipuri.

5. imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc.
6. fel, mod, gen.

   Scrie într-un chip original.

7. (rar) modalitate, posibilitate.
8. (reg.) încercare (de a găsi o soluție).

Cuvinte derivate

• chipos
• chipușor
• închipui
• întruchipa

Cuvinte compuse

• chip cioplit

Locuțiuni

• (loc.adv.) în chip de... = cu înfățișare de..., asemenea cu...
• (loc.adj.) fel și chip de... = tot felul de...
• (loc.adv.) (în sau cu) fel și chip(sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile.
• (loc.adv.) cu orice chip = oricum.
• în(sau cu) nici un chip = nicidecum.

Expresii

• Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să..
• A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...)
• (pop.) A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție
• Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenția să..
• Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparența că..

Traduceri

Traduceri

Adverb

1. (la pl. art.; pop.) vorba vine, cică.
2. la drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online