bărbunc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Werbung („înrolare”) (Borcea 177); întrodus în Transilvania, prin administrația austriacă (secolul XVIII).

Pronunție

  • AFI: /bərˈbunk/


Substantiv


Declinarea substantivului
bărbunc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bărbunc invariabil
Articulat bărbuncul invariabil
Genitiv-Dativ bărbuncului invariabil
Vocativ bărbuncule invariabil
  1. (înv. și reg.) numele unui dans (ostășesc) care în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodia după care se executa acest dans.
  2. (înv.) înrolare în armată; recrutare.


Traduceri

Referințe