bătăușă

română

Etimologie

Din bătăuș.

Pronunție

• AFI: /bə.təˈu.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului bătăușă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bătăușă	bătăușe
Articulat	bătăușa	bătăușele
Genitiv-Dativ	bătăușei	bătăușelor
Vocativ	bătăușo	bătăușelor

1. persoană care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online