plăcea

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină placere.

Pronunție

  • AFI: /plə'ʧe̯a/


Verb


Conjugarea verbului
plăcea
Infinitiv a plăcea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
plac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să placă
Participiu plăcut
Conjugare II
  1. (v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
  2. a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.
    Îmi place de tine.
  3. a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.
    Îi place să meargă la vânat.
  4. a-i conveni.
  5. a vrea, a dori.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? = exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc.
  • Îmi place să cred că... = sper să...


Traduceri

Referințe