baltag

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din turcă baltak (Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), confer cumană balta (Kuun 124). Menționat din secolul XVII. Din turcă provin și neogreacă μπαλτᾶς (baltás), bulgară baltija.

Pronunție

  • AFI: /balˈtag/


Substantiv


Declinarea substantivului
baltag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ baltag baltaguri
Articulat baltagul baltagurile
Genitiv-Dativ baltagului baltagurilor
Vocativ baltagule baltagurilor
  1. topor cu coadă lungă, întrebuințat și ca armă.
  2. (fig.) lovitură aplicată cu acest topor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe