bandit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză bandit, italiană bandito.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bandit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bandit bandiți
Articulat banditul bandiții
Genitiv-Dativ banditului bandiților
Vocativ banditule bandiților
  1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe