răufăcător

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din rău + făcător.

Pronunție

  • AFI: /rəw.fə.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
răufăcător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răufăcător răufăcători
Articulat răufăcătorul răufăcătorii
Dativ-Genitiv răufăcătorului răufăcătorilor
Vocativ răufăcătorule răufăcătorilor
  1. persoană care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
răufăcător
Singular Plural
Masculin răufăcător răufăcători
Feminin răufăcătoare răufăcătoare
Neutru răufăcător răufăcătoare
  1. care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.


Traduceri

Referințe