Sari la conținut

răufăcător

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din rău + făcător.

Pronunție

  • AFI: /rəw.fə.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
răufăcător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răufăcător răufăcători
Articulat răufăcătorul răufăcătorii
Genitiv-Dativ răufăcătorului răufăcătorilor
Vocativ răufăcătorule răufăcătorilor
  1. persoană care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
răufăcător
Singular Plural
Masculin răufăcător răufăcători
Feminin răufăcătoare răufăcătoare
Neutru răufăcător răufăcătoare
  1. care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.


Traduceri

Referințe