barbar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un barbar

română

Variante

Etimologie

Din latină barbarus < greacă antică βάρβαρος (barbaros) ("străin, straniu"). Onomatopeic, imitând limbile străine "bla bla". Confer franceză barbare.

Pronunție

  • AFI: /bar'bar/


Substantiv


Declinarea substantivului
barbar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ barbar barbari
Articulat barbarul barbarii
Dativ-Genitiv barbarului barbarilor
Vocativ barbarule barbarilor
  1. (la m. pl.) nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor.
  2. (fig.) (adesea adjectival) persoană necivilizată, cu purtări grosolane.
    Un procedeu barbar.
  3. persoană cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
barbar
Singular Plural
Masculin barbar barbari
Feminin barbară barbare
Neutru barbar barbare
  1. nume dat, în antichitate, de greci și de romani oricui nu era grec sau roman.
    Triburi, neamuri barbare.
  2. (adverbial) în mod crud, sălbatic, grosolan.

Sinonime


Traduceri

Referințe





croată

(hrvatski)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

barbar m.

  1. barbar

Sinonime





indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

barbar

  1. barbar





suedeză

(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
barbar
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ barbar barbaren barbarer barbarerna
Genitiv barbars barbarens barbarers barbarernas
  1. barbar

Cuvinte derivate





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

barbar

  1. barbar


Adjectiv

barbar

  1. barbar