barbută

română

Etimologie

Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală.

Pronunție

• AFI: /bar'bu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului barbută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	barbută	barbute
Articulat	barbuta	barbutele
Genitiv-Dativ	barbutei	barbutelor
Vocativ	barbută	barbutelor

1. (înv.) monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online