becațină

română

Etimologie

Din franceză bécassine (după becață).

Pronunție

• AFI: /be.ka'ʦi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului becațină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	becațină	becaține
Articulat	becațina	becaținele
Genitiv-Dativ	becaținei	becaținelor
Vocativ	becațină	becaținelor

1. becață.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bacantei
• băcănițe
• cabanițe

Referințe

• DEX '98 via DEX online