Sari la conținut

cabaniță

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din bulgară кабаницa (kabanica), sârbocroată kabanica.

Pronunție

  • AFI: /ka'ba.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cabaniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cabaniță cabanițe
Articulat cabanița cabanițele
Genitiv-Dativ cabaniței cabanițelor
Vocativ cabaniță cabanițelor
  1. (înv.) manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități.


Traduceri

Anagrame

Referințe