cabaniță

română

Etimologie

Din bulgară кабаницa (kabanica), sârbocroată kabanica.

Pronunție

• AFI: /ka'ba.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cabaniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cabaniță	cabanițe
Articulat	cabanița	cabanițele
Genitiv-Dativ	cabaniței	cabanițelor
Vocativ	cabaniță	cabanițelor

1. (înv.) manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• băcănița
• anabatic

Referințe

• DEX '98 via DEX online