becață
română
Etimologie
Din neogreacă βεκατσα (becatsa). Confer franceză bécasse.
Pronunție
- AFI: /be'ka.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului becață | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | becață | becațe |
| Articulat | becața | becațele |
| Genitiv-Dativ | becaței | becațelor |
| Vocativ | becață | becațelor |
- numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină. (Capella).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online