becață

română

Etimologie

Din neogreacă βεκατσα (becatsa). Confer franceză bécasse.

Pronunție

• AFI: /be'ka.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului becață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	becață	becațe
Articulat	becața	becațele
Genitiv-Dativ	becaței	becațelor
Vocativ	becață	becațelor

1. numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină. (Capella).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online