becisnicie

română

Etimologie

Din becisnic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /be.ʧis.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului becisnicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	becisnicie	becisnicii
Articulat	becisnicia	becisniciile
Genitiv-Dativ	becisniciei	becisniciilor
Vocativ	becisnicie	becisniciilor

1. (pop.) faptă de becisnic.
2. starea omului becisnic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• becisnicei

Referințe

• DEX '98 via DEX online