becisnic
română
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) bečĭstĭnŭ („necinstit”), *bečĭstĭnĭkŭ („nemilos”) (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), confer bulgară bezčesten.
Pronunție
- AFI: /beˈʧis.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului becisnic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | becisnic | becisnici |
| Feminin | becisnică | becisnice |
| Neutru | becisnic | becisnice |
- (pop.) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit.
- debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului becisnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | becisnic | becisnici |
| Articulat | becisnicul | becisnicii |
| Genitiv-Dativ | becisnicului | becisnicilor |
| Vocativ | becisnicule | becisnicilor |
- (pop.) om vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit.
- om debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online