becisnic
Aspect
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) bečĭstĭnŭ („necinstit”), *bečĭstĭnĭkŭ („nemilos”) (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), confer bulgară bezčesten.
Pronunție
- AFI: /beˈʧis.nik/
Adjectiv
Declinarea adjectivului becisnic | ||
Singular | Plural | |
Masculin | becisnic | becisnici |
Feminin | becisnică | becisnice |
Neutru | becisnic | becisnice |
- (pop.) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit.
- debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului becisnic | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | becisnic | becisnici |
Articulat | becisnicul | becisnicii |
Genitiv-Dativ | becisnicului | becisnicilor |
Vocativ | becisnicule | becisnicilor |
- (pop.) om vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit.
- om debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online