beligeranță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză belligérance.

Pronunție

  • AFI: /be.li.ʤe'ran.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
beligeranță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ beligeranță invariabil
Articulat beligeranța invariabil
Genitiv-Dativ beligeranței invariabil
Vocativ beligeranță invariabil
  1. situația în care se află un beligerant; stare de război.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe