benedictin

română

Etimologie

Din franceză bénédictin.

Pronunție

• AFI: /be.ne.dik'tin/

Substantiv

Declinarea substantivului benedictin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	benedictin	benedictini
Articulat	benedictinul	benedictinii
Genitiv-Dativ	benedictinului	benedictinilor
Vocativ	benedictinule	benedictinilor

1. călugăr din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI.

Cuvinte derivate

• benedictină

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului benedictin
	Singular	Plural
Masculin	benedictin	benedictini
Feminin	benedictină	benedictine
Neutru	benedictin	benedictine

1. care aparține benedictinilor, privitor la benedictini.
2. (fig.) laborios, harnic, muncitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online