berlină

română

Etimologie

Din franceză berline, italiană berlina.

Pronunție

• AFI: /ber'li.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului berlină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	berlină	berline
Articulat	berlina	berlinele
Genitiv-Dativ	berlinei	berlinelor
Vocativ	berlină	berlinelor

1. (înv.) trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față.
2. autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• balerin

Referințe

• DEX '98 via DEX online