bessó

Vezi și : besso

catalană

(català)

Etimologie

De origine incertă. Ar putea veni din latină *bissōne („dublu”), din forma pre-romanică *bikione < dintr-o rădăcină proto-indo-europeană *bekione („dublu, partener”).

Înrudit cu bască biki („geamăn”), biko („pereche”), și bikun („dublu”). Confer și occitană besson.

Pronunție

• (occidental) AFI: /beˈso/
• (central, oriental) AFI: /bəˈso/

Adjectiv

Declinarea adjectivului bessó
	Singular	Plural
Masculin	bessó	bessons
Feminin	bessona	bessones

1. geamăn
2. (bot.) geamăn

Cuvinte derivate

• bessonada
• abessonar
• bessonera

Cuvinte compuse

• arbre bessó

Substantiv

bessó m., bessons pl.

1. geamăn
2. (la pl.; astron.) Gemeni

Sinonime

• 2: (astron.) Gèminis

Cuvinte derivate

• bessona

Etimologie

Probabil din locuțiunea ametlla bessona („migdală geamănă”).

Substantiv

bessó m., bessons pl.

1. (bot.) miez, inimă
2. (anat.) măduvă
3. (anat.) mușchii gemeni
4. (p.ext.) esență, fond, centru

Sinonime

• 4: centre, cor, essència, moll, nucli, substància

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary