miez

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină medius.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
miez
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miez miezuri
Articulat miezul miezurile
Dativ-Genitiv miezului miezurilor
Vocativ miezule miezurilor
  1. parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă.
  2. partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc. interior; (spec.) partea din interior, comestibilă, a unei nuci.
  3. (tehn.) parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată.
  4. piesă de fier masiv, de oțel sau formată din lame de oțel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice.
  5. (fig.), Partea esențială, fondul unei probleme; semnificație, tâlc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța


Traduceri

Referințe