besvika
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche besvika < germană medie de sus beswiken, beswicken. Înrudit cu daneză besvige și neerlandeză bezwijken.
Pronunție
- AFI: /bɛˈsviːka/
Verb
| Conjugarea verbului besvika | ||
| Activ | Pasiv | |
| Infinitiv | besvika | besvikas |
| Prezent | besviker | besviks, besvikes |
| Perfect | besvek | besveks |
| Supin | besvikit | besvikits |
| Imperativ | besvik | |
| Participiu | ||
| Prezent | besvikande, besvikandes | |
| Perfect | besviken | |