dezamăgi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prefixul dez- + amăgi.

Pronunție

  • AFI: /de.za.mə'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
dezamăgi
Infinitiv a dezamăgi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezamăgesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezamăgească
Participiu dezamăgit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa.
    Vestea primita l-a dezamăgit.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe