beteală

De la Wikționar, dicționarul liber
Beteală (Vallisneria spiralis)

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă πετάλιον (petélion, „foiță de aur”), de unde latină medie petalum („lamina aurea in capite Romani pontificis”) (Du Cange); probabil încă un detaliu faptul că costumul tipic al țăranului român imită moda imperială bizantină.

Pronunție

  • AFI: /be'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
beteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ beteală invariabil
Articulat beteala invariabil
Genitiv-Dativ betelii invariabil
Vocativ beteală invariabil
  1. (adesea fig.) fir lung de metal auriu sau argintiu.
  2. (spec.) podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese).
    Beteala miresei.
  3. (bot.) (Vallisneria spiralis) orzoaică-de-baltă.

Sinonime


Traduceri

Anagrame

Referințe