abate
Aspect
Vezi și : Abate, abaté, abatē, abatė, abatę, abâte |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
Etimologie
Din italiană abate.
Pronunție
- AFI: /aˈba.te/
Substantiv
Declinarea substantivului abate | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | abate | abați |
Articulat | abatele | abații |
Genitiv-Dativ | abatelui | abaților |
Vocativ | - | - |
- titlu dat superiorului unei abații.
- titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu.
Cuvinte derivate
Traduceri
titlu dat superiorului unei abații
|
|
Etimologie
Din latină abbattĕre, (5, 6) din franceză abattre.
Verb
Conjugarea verbului (se) abate | |
Infinitiv | a (se) abate |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) abat |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) abată |
Participiu | abătut |
Conjugare | III |
- (v.tranz., refl. și intranz.) a (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.).
- S-a abătut de la subiect.
- (v.refl. și tranz.) a se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
- Se abate în drum și pe la el.
- (v.refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce în mod violent.
- (v.intranz.) a-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea.
- Gândurile îl abat de la lucru.
- (v.tranz.) a descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni.
- Vestea l-a abătut.
- (v.tranz.) (franțuzism) a doborî la pământ.
Sinonime
- 1: se depărta, devia, divaga, se îndepărta, (înv.) (se) scăpăta
- 2: da, se opri, trece
- 4: distrage, sustrage, i se năzări
Antonime
- (se) îndrepta
Cuvinte derivate
Paronime
Traduceri
a doborî la pământ, a dărâma, a da jos
Etimologie
Din abate.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru abate.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abate.
Referințe
(italiano)
Variante
Etimologie
Din latină târzie abbātem, care provine din greacă antică ἀββᾶς (abbâs) < arameică אבא (’abbā, „tată”).
Pronunție
- AFI: /aˈbate/
Substantiv
abate m., abati pl.
- (bis.) abate
Sinonime
- (bis.) monaco, padre priore, superiore