abate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un abate

română

Etimologie

Din italiană abate.

Pronunție

  • AFI: /a'ba.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
abate
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abate abați
Articulat abatele abații
Dativ-Genitiv abatelui abaților
Vocativ ' '
  1. titlu dat superiorului unei abații.
  2. titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din latină abbattĕre, (5, 6) din franceză abattre.

Verb


Conjugarea verbului
(se) abate
Infinitiv a (se) abate
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) abat
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) abată
Participiu abătut
Conjugare III
  1. (v.tranz., refl. și intranz.) a (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.).
    S-a abătut de la subiect.
  2. (v.refl. și tranz.) a se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
    Se abate în drum și pe la el.
  3. (v.refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce în mod violent.
  4. (v.intranz.) a-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea.
    Gândurile îl abat de la lucru.
  5. (v.tranz.) a descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni.
    Vestea l-a abătut.
  6. (v.tranz.) (franțuzism) a doborî la pământ.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Paronime


Traduceri

Referințe