beteală
Aspect
Variante
Etimologie
Din neogreacă πετάλιον (petélion, „foiță de aur”), de unde latină medie petalum („lamina aurea in capite Romani pontificis”) (Du Cange); probabil încă un detaliu faptul că costumul tipic al țăranului român imită moda imperială bizantină.
Pronunție
- AFI: /be'te̯a.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului beteală | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | beteală | invariabil |
Articulat | beteala | invariabil |
Genitiv-Dativ | betelii | invariabil |
Vocativ | beteală | invariabil |
- (adesea fig.) fir lung de metal auriu sau argintiu.
- (spec.) podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese).
- Beteala miresei.
- (bot.) (Vallisneria spiralis) orzoaică-de-baltă.
Sinonime
- 2: (reg.) tel
- 3: (bot.) orzoaică-de-baltă, (reg.) sârmuliță
Traduceri
mănunchi de fire lungi de metal auriu sau argintiu, cu care se împodobesc de obicei miresele
plantă
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online