bieletă

română

Etimologie

Din franceză biellette.

Pronunție

• AFI: /bi.je'le.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului bieletă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bieletă	bielete
Articulat	bieleta	bieletele
Genitiv-Dativ	bieletei	bieletelor
Vocativ	bieletă	bieletelor

1. bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• albeței
• băiețel
• băițele
• betelia
• beleați

Referințe

• DEX '98 via DEX online