băiețel

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din băiat + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /bə.je'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
băiețel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ băiețel băieței
Articulat băiețelul băiețeii
Dativ-Genitiv băiețelului băiețeilor
Vocativ băiețelule băiețeilor
  1. diminutiv al lui băiat; băiețaș.
  2. (la pl.) plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata).


Traduceri

Anagrame

Referințe