băiețel

română

Etimologie

Din băiat + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /bə.je'ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului băiețel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	băiețel	băieței
Articulat	băiețelul	băiețeii
Genitiv-Dativ	băiețelului	băiețeilor
Vocativ	băiețelule	băiețeilor

1. diminutiv al lui băiat; băiețaș.
2. (la pl.) plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata).

• băiat
• băietan
• băiețaș
• băiețește

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• albeței
• băițele
• betelia
• bieleta
• beleați

Referințe

• DEX '98 via DEX online