despărți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *dispartire.

Pronunție

  • AFI: /des.pər'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) despărți
Infinitiv a (se) despărți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) despart
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) despartă
Participiu despărțit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite.
    S-a despărțit de grup.
  2. (v.refl.) (fig.) a se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva.
  3. (v.refl.) a se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la...
  4. (v.refl.) a divorța.
  5. (v.tranz.) (despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) a separa, a izola, a pune între...
    S-au luat la bătaie și i-am despărțit.
  6. (v.tranz. și refl.) a (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta.
    Produsul dezintegrării se despart în particule.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe