despărți
Aspect
Etimologie
Din latină *dispartire.
Pronunție
- AFI: /des.pərˈʦi/
Verb
Conjugarea verbului (se) despărți | |
Infinitiv | a (se) despărți |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) despart |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) despartă |
Participiu | despărțit |
Conjugare | IV |
- (v.refl.) a se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite.
- S-a despărțit de grup.
- (v.refl.) (fig.) a se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva.
- (v.refl.) a se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la...
- (v.refl.) a divorța.
- (v.tranz.) (despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) a separa, a izola, a pune între...
- S-au luat la bătaie și i-am despărțit.
- (v.tranz. și refl.) a (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta.
- Produsul dezintegrării se despart în particule.
Sinonime
- 1: (se) desprinde, (se) detașa, (se) izola, (se) rupe, (se) separa
- 2: răzleți
- 4: divorța, separa
- 5: separa, (înv. și reg.) despreuna, (înv.) dezuni
- 6: (se) descompune, (se) desface, (se) divide, (se) fracționa, (se) împărți, (se) scinda, (se) separa, (rar) (se) dezalcătui
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a (se) desprinde
a (se) divorța
separa