bigamă

română

Etimologie

Din bigam.

Pronunție

• AFI: /bi'ga.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului bigamă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bigamă	bigame
Articulat	bigama	bigamele
Genitiv-Dativ	bigamei	bigamelor
Vocativ	bigamo	bigamelor

1. persoană care are doi soți; persoană culpabilă de a fi contractat două căsătorii paralele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online