bigamă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bigam.

Pronunție

  • AFI: /bi'ga.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bigamă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bigamă bigame
Articulat bigama bigamele
Genitiv-Dativ bigamei bigamelor
Vocativ bigamo bigamelor
  1. persoană care are doi soți; persoană culpabilă de a fi contractat două căsătorii paralele.


Traduceri

Referințe