bilanț

română

Etimologie

Din germană Bilanz. Confer italiană bilancio.

Pronunție

• AFI: /bi'lanʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului bilanț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bilanț	bilanțuri
Articulat	bilanțul	bilanțurile
Genitiv-Dativ	bilanțului	bilanțurilor
Vocativ	bilanțule	bilanțurilor

1. tablou contabil al activului și pasivului unei intreprinderi sau al unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp.
2. (fig.) rezultatul sintetic al unei activități desfășurate într-o perioadă dată.

Cuvinte derivate

• bilanțier

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• nălbit

Referințe

• DEX '98 via DEX online