tablou

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză tableau.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tablou
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tablou tablouri
Articulat tabloul tablourile
Dativ-Genitiv tabloului tablourilor
Vocativ tabloule tablourilor
  1. pictură, desen, gravură etc. executate pe o pânză, pe un carton etc.; (p.ext.) pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi.
  2. priveliște de ansamblu din natură, care evocă o reprezentare picturală și impresionează prin frumusețe și pitoresc.
  3. (fig.) descriere sau evocare făcută prin cuvinte.
  4. diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc.
  5. tabel.
  6. grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane).
  7. placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă.
  8. placă prevăzută cu cârlige de care se agață fisele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc.

Cuvinte compuse

Expresii

  • (fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit


Traduceri

Anagrame

Referințe