bile

Vezi și : bilé

română

Etimologie

Din bilă.

Pronunție

• AFI: /ˈbi.le/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru bilă.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină bīlis, prin franceză.

Pronunție

• AFI: /baɪl/

Substantiv

bile, (normal nenumărabil; pl. biles)

1. (anat.) fiere, bilă
2. (fig.) irascibilitate, iritabilitate

Sinonime

• 1: gall
• 2: irascibility, peevishness

Cuvinte derivate

• biliary
• bilirubin
• bilious
• atrabilious

Cuvinte compuse

• bile duct
• biliary tract
• black bile
• yellow bile

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină bīlis.

Pronunție

• AFI: /bil/

Substantiv

bile f., biles pl.

1. (anat.) fiere, bilă
2. (fig.) irascibilitate, iritabilitate

Sinonime

• 2: colère

Cuvinte derivate

• biler
• biliaire

Cuvinte compuse

• calcul biliaire
• lithiase biliaire
• vésicule biliaire

Expresii

• décharger sa bile
• se biler
• se faire de la bile

Etimologie

Derivat regresiv din biler.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru biler.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru biler.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru biler.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru biler.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru biler.

Referințe

• Wiktionnaire

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină bīlis.

Pronunție

• AFI: /'bile/

Substantiv

bile f., bili pl.

1. (anat.) fiere, bilă
2. (fig.) irascibilitate, iritabilitate

Sinonime

• 2: collera, ira, sdegno

Cuvinte derivate

• biliare
• bilioso
• bilirubina
• biliverdina

Vezi și

• fiele

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary

---

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turca vehce birle < proto-turcică *bile.

Pronunție

• AFI: /bi.lɛ/

Conjuncție

bile

1. nici; chiar

Referințe

• Wiktionary