binefacere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bine + facere (după latină benefacere).

Pronunție

  • AFI: /bi.ne.fa'ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
binefacere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ binefacere binefaceri
Articulat binefacerea binefacerile
Genitiv-Dativ binefacerii binefacerilor
Vocativ binefacere binefacerilor
  1. (adesea fig.) faptă bună, ajutor dat cuiva.


Traduceri

Referințe