binefacere
Etimologie
Din bine + facere (după latină benefacere).
Pronunție
- AFI: /bi.neˈfa.ʧe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului binefacere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | binefacere | binefaceri |
| Articulat | binefacerea | binefacerile |
| Genitiv-Dativ | binefacerii | binefacerilor |
| Vocativ | binefacere | binefacerilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online