biunivoc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză biunivoque.

Pronunție

  • AFI: /bi.u.ni'vok/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
biunivoc
Singular Plural
Masculin biunivoc biunivoci
Feminin biunivocă biunivoce
Neutru biunivoc biunivoce
  1. (mat.) care se află într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu.


Traduceri

Referințe