exclusiv

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză exclusif < latină exclusivus.

Pronunție

  • AFI: /eks.klu'siv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
exclusiv
Singular Plural
Masculin exclusiv exclusivi
Feminin exclusivă exclusive
Neutru exclusiv exclusive
  1. (despre noțiuni abstracte) care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva.
  2. care se referă, se limitează la un singur lucru.
    Pasiune exclusivă pentru șah.


Traduceri


Adverb

  1. cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând.
  2. numai (și numai).
  3. în afară de...
    Până la 1 aprilie exclusiv.


Traduceri

Referințe