bivuaca
Etimologie
Din franceză bivouaquer.
Pronunție
- AFI: /bi.vu.aˈka/
Verb
| Conjugarea verbului bivuaca | |
| Infinitiv | a bivuaca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
bivuachez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bivuacheze |
| Participiu | bivuacat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre unități militare) a staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online