cort
română
Etimologie
Din neogreacă κωρτι (kórti).
Pronunție
- AFI: /kort/
Substantiv
| Declinarea substantivului cort | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cort | corturi |
| Articulat | cortul | corturile |
| Genitiv-Dativ | cortului | corturilor |
| Vocativ | cortule | corturilor |
- adăpost portativ demontabil, făcut dintr-una sau din mai multe foi de pânză tare și impermeabilă, din material plastic etc.; tabernacol.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A umbla cu cortul = a nu avea locuință stabilă; a hoinări
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online