cort

română

Etimologie

Din neogreacă κωρτι (kórti).

Pronunție

• AFI: /kort/

Substantiv

Declinarea substantivului cort
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cort	corturi
Articulat	cortul	corturile
Genitiv-Dativ	cortului	corturilor
Vocativ	cortule	corturilor

1. adăpost portativ demontabil, făcut dintr-una sau din mai multe foi de pânză tare și impermeabilă, din material plastic etc.; tabernacol.

Cuvinte derivate

• cortel
• cortuleț
• corturar
• corturel

Cuvinte compuse

• foaie de cort
• ca la ușa cortului

Expresii

• A umbla cu cortul = a nu avea locuință stabilă; a hoinări

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online