bizui

română

Etimologie

Din maghiară bizni.

Pronunție

• AFI: /bi.zu'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) bizui
Infinitiv	a (se) bizui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) bizui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) bizuie
Participiu	bizuit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se încrede, a se întemeia, a se baza.
2. (v.refl.) (pop.) a cuteza, a se încumeta să...

Cuvinte derivate

• bizuire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• buzii

Referințe

• DEX '98 via DEX online