bizui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară bizni.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) bizui
Infinitiv a (se) bizui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) bizui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) bizuie
Participiu bizuit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se încrede, a se întemeia, a se baza.
  2. (v.refl.) (pop.) a cuteza, a se încumeta să...

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe