blid

română

Din slavă (veche) bliudu.

Declinarea substantivului blid
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blid	blide
Articulat	blidul	blidele
Genitiv-Dativ	blidului	blidelor
Vocativ	blidule	blidelor

(pop.) vas de lut, de lemn sau de tinichea în care se pun bucatele; strachină.
(la pl.) vase de bucătărie.

A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva
Pe(sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca prețul unei josnicii)