Sari la conținut

bocănitură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a bocăni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /bo.kə.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bocănitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bocănitură bocănituri
Articulat bocănitura bocăniturile
Genitiv-Dativ bocăniturii bocăniturilor
Vocativ bocănitură bocăniturilor
  1. bocănit.


Traduceri

Anagrame

Referințe