bocănit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a bocăni.

Pronunție

  • AFI: /bo.kə'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
bocănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bocănit invariabil
Articulat bocănitul invariabil
Genitiv-Dativ bocănitului invariabil
Vocativ bocănitule invariabil
  1. acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură.


Traduceri

Anagrame

Referințe