boccale
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină târzie baucalis < greacă antică βαύκαλις (baúkalis).
Pronunție
- AFI: /bokˈkale/
Substantiv
boccale m., boccali pl.
- cană, pocal, cană cu capac (de bere)
- Il boccale che sto usando l'ho comprato in Germania.
- (p.restr.) conținutul unui astfel de vas
- (spec.) urcior, carafă
- (înv.) veche unitate de măsură pentru volum
- (reg., în Italia de nord) urinal
Sinonime
Cuvinte derivate
Variante
Etimologie
Inevitabil din latină bucca („gură”).
Adjectiv
| Declinarea adjectivului boccale | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | boccale | boccali |
| Feminin | boccale | boccali |
Sinonime
- (anat.) orale