boncănit

română

Etimologie

Din boncăni „a rage”.

Pronunție

• AFI: /bon.kə'nit/

Substantiv

Declinarea substantivului boncănit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	boncănit	boncănituri
Articulat	boncănitul	boncăniturile
Genitiv-Dativ	boncănitului	boncăniturilor
Vocativ	boncănitule	boncăniturilor

1. mugetul cerbului în perioada de împerechere.
2. perioada de împerechere la cerbi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online