bonitare
română
Etimologie
Confer bonitate.
Pronunție
- AFI: /bo.ni'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului bonitare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bonitare | bonitări |
| Articulat | bonitarea | bonitările |
| Genitiv-Dativ | bonitării | bonitărilor |
| Vocativ | bonitare | bonitărilor |
- determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate.
- apreciere complexă a unui animal în vederea selecției.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online