bonitare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Confer bonitate.

Pronunție

  • AFI: /bo.ni'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bonitare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bonitare bonitări
Articulat bonitarea bonitările
Genitiv-Dativ bonitării bonitărilor
Vocativ bonitare bonitărilor
  1. determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate.
  2. apreciere complexă a unui animal în vederea selecției.


Traduceri

Anagrame

Referințe