Sari la conținut

bonté

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche bonté, bunté < latină bonitātem, forma de acuzativ pentru bonitās („bunătate; bunăvoință”). Este echivalent cu bon („bun”) +‎ -té.

Pronunție

  • AFI: /bɔ̃.te/


Substantiv

bonté f., bontés pl.

  1. bunătate
  2. (p.ext.) bunăvoință, bunătate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=bonté&oldid=983786”