bon

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză bon.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bon bonuri
Articulat bonul bonurile
Genitiv-Dativ bonului bonurilor
Vocativ bonule bonurilor
  1. bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc.
  2. hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe