bon

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Bon, BON, bón, bốn, bôn, bön, Bön
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din franceză bon.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bon bonuri
Articulat bonul bonurile
Genitiv-Dativ bonului bonurilor
Vocativ bonule bonurilor
  1. bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc.
  2. hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie bon, care provine din franceză veche bon < latină bonus („bun”), din latină veche duenos, mai târziu duonus, din proto-italică *dwenos.

Înrudit cu catalană bo, bon, italiană buono, occitană bon, portugheză bom, română bun și spaniolă bueno.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bon
Singular Plural
Masculin bon bons
Feminin bonne bonnes
  1. bun
    Quelle bonne idée !
    Jean est un bon marcheur.
  2. bun, amabil, agreabil
    Cet homme est très bon avec les autres.
  3. bun, corect, cuviincios
    Faire un bon usage de sa fortune.
    Être animé de bons sentiments.
  4. (despre gust) bun, delicios, gustos
    As-tu jamais mangé quelque chose d'aussi bon ?
  5. (fam.; uneori considerat depr.) sexy, atrăgător, atractiv, fain
    Cette meuf est fin bonne !

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Nota Bene

  • Doar trei adjective franceze au un comparativ neregulat: bon (meilleur), mauvais (pire) și petit (moindre).
  • Comparativul și superlativul sunt neregulate: meilleur.
    Les poires sont meilleures que les pommes.

Omofone

Locuțiuni

Expresii


Substantiv

bon m., invariabil

  1. bun
    Le beau et le bon.


Substantiv

bon m., bons pl.

  1. (om) bun, persoană bună
    Récompenser les bons et punir les méchants.

Cuvinte derivate


Substantiv

bon m., bons pl.

  1. (fin.) bon, chitanță

Sinonime

Locuțiuni


Interjecție

bon

  1. bine
    Bon ! On commence ?
    Bon, bon, cela suffit.

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din bo.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de nominativ nehotărât plural pentru bo.