bonton

română

Etimologie

Din franceză bon ton.

Pronunție

• AFI: /bon'ton/

Substantiv

Declinarea substantivului bonton
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bonton	invariabil
Articulat	bontonul	invariabil
Genitiv-Dativ	bontonului	invariabil
Vocativ	bontonule	invariabil

1. (franțuzism) cod de maniere elegante al înaltei societăți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online