botniță

română

Etimologie

Din bot + sufixul -niță.

Pronunție

• AFI: /'bot.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului botniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	botniță	botnițe
Articulat	botnița	botnițele
Genitiv-Dativ	botniței	botnițelor
Vocativ	botniță	botnițelor

1. apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bontita

Referințe

• DEX '98 via DEX online